Poporul Pluton'escü
Pluto e o planetă. Orice ți-ar spune cineva, ăsta e adevărul. Atunci când oamenii de știință de pe Pământ au decis să retrogradeze pluto de la statutul său de planetă, părea că universul n-are nimic de zis. Deci pământenii au făcut anunțul și s-au dus, câteva ore mai târziu, la culcare, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat.
Doar că ea, vestea retrogradării, a plutit prin spatiu, dusă de undele radio ale transmisiilor de pe Pământ, ore bune. 4.5 ore mai târziu, a ajuns la Pluto. Iar acolo, s-a dezlănțuit nebunia. Noi, oamenii, am crezut întotdeauna că nu există viață pe Pluto. Am constatat că există o formă extrem de subțire de atmosferă, că par a fi oceane de gheață în diverse locuri de pe Pluto și cam atât. L-am tratat pe Pluto ca pe un bolovan mare ce se învârtește fără scop prin spațiu. Și ne-am înșelat. Rău.
Pluto e casa unor ființe uimitoare. Mici cât un deget de-al nostru, dar inimoase, drăguțe și sensibile așa cum nu ne-am închipui vreodată că ar putea fi niște extraterestri. Își spun poporul cololuminoselfmiciomucolormuzicoselfie-iciesculumenorzgrapluton' escu, doar că nimeni altcineva, care nu e de pe Pluto, nu poate repeta numele ăsta fără să exerseze luni întregi. Așa că noi le vom spune simplu “poporul Pluton'escü”. Iar asta e povestea lor.
Limba oamenilor de pe Pluto. Surpriză!
Cu multă, multă vreme în urmă, un omuleț de pe Pluto a ajuns pe Pământ. A fost o călătorie extraordinară, dar nu asta contează. Nu. Călătoria lui e păstrată într-un jurnal despre care vom vorbi cândva. Pentru că a trecut prin nenumărate peripeții, înainte să ajungă pe Pământ și a reușit să le povestească prietenilor de pe Pluto lucruri pe care, altfel, nu le-ar fi aflat niciodată despre călătoria dintre cele două planete.
Mai important este, însă, că acest omuleț a adus cu el un lucru extraordinar: limba poporului pluton'escu. O limbă foarte frumoasă, dacă începi să o cunoști mai bine. Ca să se poată integra mai bine pe Pământ, și-a luat un nume de pământean: Ludwik Łazarz Zamenhof. Apoi, a dat limbii pluton'escu un nume pe care pământenii să îl poată înțelege ușor.
Așa s-a născut, în ultimii ani ai secolului al 19-lea, limba Esperanto. O limbă vorbită astăzi de câteva milioane de locuitori ai Pământului, limba oficiala a spectacolelor Circue du Soleil, esperanto e astăzi o limbă pe care chiar și Google a integrat-o în traducătorul său online.
Dacă vrei, deci, să vorbești precum omuleții de pe Pluto, accesează Google Translate și vezi cum sună vorbele tale în esperanto.
Iată mai jos o listă a numerelor în limba poporului pluton'escu, să știi exact la ce capitol ești.
- 1 – unu
- 2 – du
- 3 – tri
- 4 – kvar
- 5 – kvin
- 6 – ses
- 7 – sep
- 8 – ok
- 9 – naŭ
- 10 – dek
- 11 – dek unu
- 12 – dek du
- 13 – dek tri
- 14 – dek kvar
- 15 – dek kvin
- 16 – dek ses
- 17 – dek sep
- 18 – dek ok
- 19 – dek naŭ
- 20 – dudek
- 30 – tridek
- 40 – kvardek
- 50 – kvindek
Culorile de pe Pluto
Pe Pluto, culorile sunt mai mult decât nuanțe de roșu, albastru ori verde. Mai mult decât curcubeul și coada unui păun, mai mult decât straiele celor mai frumoase flori din lume. Vezi, ca să înțelegi ce sunt culorile pe Pluto, trebuie să te gândești altfel la ele. Cum ar veni, să-ți imaginezi un surâs, apoi să-l desenezi așa cum l-ai văzut în mintea ta. Sau să te gândești cum s-ar îmbrăca tristețea, dacă ar merge pe stradă. Cum s-ar prezenta amintirea ta cea mai frumoasă și ce culori ar alege coșmarul de noaptea trecută. Aici, pe Pământ, luăm culorile de parcă ne sunt datoare cu ceva. De parcă e menirea lor să ne înveselească viața.
În realitate, culorile sunt o bucurie. Să le avem în jurul nostru e un noroc extraordinar. Și îți dai seama de asta atunci când îți perzi vederea, când lumea din jur se întunecă și, în acea beznă totală, lumea se stinge precum flacăra unei lumânări ce se consumă într-un târziu. Vezi tu, omuleții de pe Pluto nu pot trăi la suprafața planetei, pentru că acolo temperaturile sunt foarte scăzute și n-ar putea supraviețui multă vreme. Așa că și-au construit orase întregi sub pământ. Acolo, s-au luptat mulți ani cu întunericul. Și, în cele din urmă, au înțeles ce puteau face.
Și-au dorit atât de mult să aibă o viața colorată, încât au dezvoltat o știință aparte pentru a studia culorile și modul în care afectează ele micile ființe de pe Pluto. Așa au apărut coloratorii. Omuleți a căror singură grijă e să construiască, din culorile potrivite, orice parte a lumii din jurul lor: omuleti, case, pereti, iarbă sau pomi, sentimente sau calcule matematice, iubire sau mâncare. Coloratorii au o minte complicată. Așa că, dacă ar fi să trecem pe langa ei pe stradă, i-am crede puțin aiuriți. Iar asta se întâmplă pentru că ei au, mai tot timpul, idei năstrușnice cu privire la colorarea lumii din jur. De aceea, coloratorii sunt, cumva, printre cei mai importanți omuleți de pe Pluto. Sunt un fel de arhitecți, dacă vreți, pentru șarmul lumii lor. Deși ei ar prefera să ne gândim la ei ca la orice altcineva.
Culorile stabilite de coloratori sunt, apoi, preluate de luminatori. Ei le dau putere culorilor și zugrăvesc cu ele toată lumea din jur. Luminatorii sunt ființe speciale. Dacă i-ai vedea, nu te-ai prinde că sunt luminatori. Pentru că nu fac nimic anume. Atunci când umplu lumea din jur de culori, o fac folosindu-și mintea. Într-un fel, e ca și cum noi ne-am gândi că le dorim celor din jur tot binele din lume. Așa găndesc și ei. Doar că ei îmbracă binele în culori. Și, într-un fel complicat de explicat, își imaginează fiecare bucățică din lumea înconjuratoare, fără să uite niciun amănunt atunci când pun culori.
Omuleții de pe pluto au multe astfel de meserii interesante. Și le vom cunoaște și noi, mai încolo. Deocamdată, însă, hai să ne amintim că suntem în ziua în care Pluto fusese retrogradat de la statutul de planetă. Vestea sosi în Centrul de Alerte Planetare de pe Pluto puțin după ora 6 dimineața. Câteva ore mai târziu, conducatorii planetei se întruniseră într-o sedință de urgență. Era vremea să pună Planul în aplicare.