Sep | Episodul în care îl cunoaștem pe Music Escu

Și-ar mai fi zis ceva Color, doar că, în spatele lor, se-auzi o voce de copil ce fredona un cântec foarte ritmat. Nu-i puteau încă înțelege versurile, dar cântecul se apropie și, odată cu el, ajunseră la urechile celor doi cuvintele care-i dădeau viața. 

”Daca lumea asta maaare, ar avea două motoaare

As vrea să mă ducă-ndată, pe-o planeta-ndepartată

Unde să invat să zbooooor, să vad cum arat-un nooor

Știu, de Pluto mi-ar fi dooor, misca tare din sonooor

Să zbooor, pe-un nooor

Să zbooor, ușooooor

La la la la...”

Dacă blânda Lumi și visătorul Color și-ar fi imaginat vreodată cum va arăta baiețelul lor, sigur nu s-ar fi gândit la Music. Era… diferit de tot ce transmiteau părinții lui. Îi plăcea muzica, îi plăcea să cânte cu voce tare și să îi facă pe cei din jur să se simtă bine, să-i umple de energia pe care muzica, și doar muzica, o putea crea. Mișcările lui aveau, întotdeauna, ceva dintr-un dans neștiut. 

De necrezut, dar compusese primele sale melodii undeva la 2 sau 3 ani. Erau doar niște lălăieli și atât, dar Color și Lumi își dăduseră seama că aveau în față un copil care simțea muzica altfel decât cei din jur. Apoi, pe măsură ce creștea, Music le dovedise că, pentru el, muzica nu e doar ceva ce-i plăcea. Nu era doar sunet sau ritm, nu era doar versuri ori refren. Pentru el, muzica era însăși viața și o vedea în zeci de mii de culori. 

Vocea se apropiase mult, iar Lumi și Color văzură, peste gard, o claie de neoane care adăposteau, în mijlocul lor, căștile de care Color era nelipsit. Căștile luminau în culori ce se schimbau rapid, pe măsură ce ritmul evolua. Claia de neoane se mișca de sus în jos și de jos în sus, ca și cum, dincolo de gard, un animal misterios ar fi ales să-și zbenguie bucuria pe ritmurile unui cântec surd.

Odată de ajunse la poartă, Music îi văzu pe părinții lui, chiui de bucurie și le sări în brațe așa cum fac toți copiii din lume. Vezi tu, pe Pluto, omuleții de acolo n-au nimic diferit de noi, oamenii de pe Pământ. Și ei iubesc, și ei visează, și ei se bucura ori se întristează. Ce-i face, însă, ființe extraordinare e că au reușit să trăiască în cea mai neagra noapte din lume pe care, cu abilitățile, cunoștințele și pasiunea lor, au transformat-o într-o lume plina de culoare și de viața.

Color îl privi intrigat și se gândi, pentru prima data în viața lui, că Music ar putea avea mult mai multe puteri decât pasiunea asta pentru muzica. O privi pe Lumi și îi citi în ochi faptul că, probabil, gândea ceva similar. Foarte bine, își spuse, acolo unde mergem noi, sigur va fi util să adunăm cât mai multe puteri care să ne ajute la nevoie.