Kvar | O vizită importantă. O fi o glumă?

Lumi porni cu gândul să își salute soțul, în drum spre bibliotecă. Doar că nu-l găsi la Casa Culorilor, așa că merse mai departe spre bibliotecă. Pentru oamenii din oraș, Lumi era o mică celebritate. Deși dura puțin, plimbarea ei spre bibliotecă era deseori întreruptă de omuleți care o salutau și o întrebau ce mai face. Se oprea binevoitoare și stătea de vorbă cu fiecare, gândindu-se că ăsta era rolul ei, în fond. Să lumineze mintea și lumea celor din jur. 

La bibliotecă era mare zarvă și află, chiar de pe treptele de la intrare, că se pregătea o vizită importantă. Merse mai departe, gândindu-se ce eveniment nemaîntâlnit adusese la bibliotecă unul dintre conducătorii orașului. Nu veneau prea des acolo și, dacă judecăm după numărul de vizite pe care le făceau la Casa Împăcărilor, nu citeau prea des cărți despre fericire. Mai degrabă despre scandal, dar ăla era alt sector al bibliotecii, iar Lumi habar n-avea pe unde se află.

Apoi își luă rolul în serios și uită de restul lucrurilor. În mintea ei, lumea se transformase într-o bilă roșie și moale, pufoasă la atingere, pe care o putea modela în orice formă și-ar fi dorit. Ușor-ușor, bila din mintea ei crescu în dimensiuni, acoperind toate lucrurile din jur. Și, pe măsură ce bila creștea, clienții bibliotecii se scufundau în lumina ei binefăcătoare. Lumi închise ochii și se gândi la familia ei. Acasă era cel mai sigur loc din lume și-și spuse încă o dată că n-ar putea trai dacă ar fi nevoită să părăsească siguranța căminului ei. Se așeză pe scaun și își păstră în minte liniștea dimineților de acasă. Ce noroc să fie luminator!

Ziua aproape că trecuse, iar Lumi uitase de vizita importantă. Când se apropia vremea să își termine rondul de luminat, simți ca o bate cineva ușor pe umăr. Se întoarse și văzu în fața ei un omuleț mic și ciudat, chiar și după standardele de pe Pluto. Era cu un cap mai mic ca ea, îi căzuseră toate neoanele și mergea aplecat într-o parte, de parcă ar fi bătut un vânt puternic ce-l împingea spre dreapta mereu. O privi cu ochi multicolori și îi spuse simplu:

- Am votat deja. Vei fi trimisul nostru. Ca să știi ce ai de făcut, te rog să vii la mine la birou mâine după ora 12. O să îți iei familia cu tine și va trebui să plecați în maxim o săptămână.

Apoi omulețul clipi des de câteva ori, oftă adânc și se îndepărta târâindu-și picioarele. Lumi încă tăcea. Și tăcu apoi multă vreme. O fi o glumă?

Aflăm, în episodul următor: joi, 03 octombrie. Dacă vrei să fii primul care îl citește, înscrie-te gratuit la pagina aceasta.

--

Până atunci, iată ghicitoarea lui Lumi pentru părinți și copii

Trăiesc doar cât timp tu
Nu spui nimic. Nimic!
Iar, de vorbești, dispar
Că n-am ce să îți zic
Știi ce sunt?